Nostalgie...

Privesc in jurul meu si desi nu-mi lipseste mai nimic, in fiecare moment realizez ca trecutul e din ce in ce mai departe si din pacate, din ce in ce mai rece...

Dorul... ma cuprinde tot mai des si din ce in ce mai intens in ultima vreme. Gandul imi zboara in colturi indepartate ale vietii mele si amintiri incetosate imi strabat inima dandu-mi fiori de placere.

Mi-e dor sa invat intreaga noapte si sa scriu scrisori de muuulte pagini spre dimineata. Si ce mult mi-ar mai placea sa mai primesc la randul meu o scrisoare sau sa-mi trimita mama biletele in pachetele cu mancare...

Imi amintesc si acum cu infrigurare scaunele de plastic din personalul de Dolhasca care adeseori nu ajungea la timp la destinatie, sa-mi pot continua si eu traseul linistita; acceleratul de Iasi trecuse de mult cand, cu greutate, reuseam eu sa-mi cobor geanta imensa...

Fara ezitare pot afirma ca mi-e dor si de fiecare om pe care l-am cunoscut vreodata si nu l-am mai intalnit de ceva vreme. Sufletul imi cere sa-i intalnesc din nou si sa depanam impreuna cateva amintiri, cu maturitatea la care am ajuns...

Mi-e dor de discoteca de acasa unde desi maneaua era la putere, din cand in cand se mai auzea cate o Metallica sau cate o Nirvana doar pentru placerea-mi personala; sa stau in fata casei pana spre dimineata si sa iasa tata sa vada daca e "Camelutza" lui.

Si tata... de el imi este cel mai teribil dor. Atat de dor incat simt ca nu s-au inventat inca acele cuvinte cu care sa pot descrie asa cum il simt. Tot timpul care l-am risipit si care ar fi putut fi al lui... Cat mi-as mai dori sa-mi spuna macar o dara "puiu" si sa-mi dea cativa lei pe ascuns de mama...

Oare sa fie Sarbatorile care se apropie "vinovate" de aceasta stare a mea sau sa fie altceva ?!....