... mi-a mangaiat sufletul si m-a tinut de mana mereu, atunci cand mi-a fost rau, deznadejde si pustiu.
In poala ei m-am vindecat, marturisindu-ma de cele mai ascunse rusini si de profundele, gravele, sangerandele mele taine adunate si cladite zi cu zi. Alaturi de ea n-am simtit niciodata nevoia (umilitoare) de-a practica exercitiul prefacatoriei.
In fata ei mereu mi-am deschis usa inimii fara sfiala. Mi-am aratat toate toate si frumusetile pure ale gandului, fara sa-mi fie teama ca fara platosa, as putea fi ranita de moarte.
In poala ei m-am vindecat, marturisindu-ma de cele mai ascunse rusini si de profundele, gravele, sangerandele mele taine adunate si cladite zi cu zi. Alaturi de ea n-am simtit niciodata nevoia (umilitoare) de-a practica exercitiul prefacatoriei.
In fata ei mereu mi-am deschis usa inimii fara sfiala. Mi-am aratat toate toate si frumusetile pure ale gandului, fara sa-mi fie teama ca fara platosa, as putea fi ranita de moarte.
Cu bratele deschise si sufletul cald o astept in fiecare zi. Gandul meu o imbratiseaza mereu iar inima mea e cea mai buna prietena a inimii ei...
mai rar asemenea adevarati prieteni mai aes intr-o lume asa de rea si indiferenta... acesti adevarati prieteni merita din plin pretuiti si apreciati
RăspundețiȘtergere