A trecut 1 an... 1 an de cele mai grele, cele mai nedormite si mai intepenite nopti, dar si de cele mai luminoase dimineti, in care soarele a rasarit fara exceptie, chiar fara a fi pe cer...
Cel dintai an. Poate cel mai frumos. Pe care, din pacate, el nu si-l va putea aminti, asa ca intra in obligatia noastra de parinti buni sa consemnam in carti si in inimi, ca sa-i povestim mai tarziu.
Vladut fericirea mea de fiecare zi, e bucuria mea de fiecare seara. E frumos, e simpatic, e cuminte, e istet, dar mai ales e sensibil si alintat.
Iar azi, in ziua in care a implinit un an, mi-e dor de Vladut abia nascut, de bebelusul firav si nedezmeticit din somnul amniotic, pe care l-am primit ca dar al unei mari iubiri, dupa lupte crancene si sperante aproape pierdute.
Iubirea mea... sa ai viata lunga, frumoasa si plina de noroc! Sa ai parte de prieteni adevarati si sa se adune in jurul tau numai oameni de calitate! Sa ai vise, bucurii si dorinte implinite! Sa nu ai parte de incercari grele, decat in masura in care te vor ajuta sa devii un om mai bun! Si niciodata sa nu uiti sa te ai pe tine!
Te iubesc comoara mea!
Comentarii
Trimiteți un comentariu