De ce imi plac mamicile

Pentru:

● felul in care stiu sa incaseze, de-a lungul timpului, cu zimbetul pe buze sau nu, de la educatori, invatatori, diriginti, observatii care cresc in intensitate, de la "cam zburdalnic copilul dvs.", pana la "brinza buna in burduf de caine";

● felul in care isi noteaza poeziile de la avizierul gradinitei: in picioare, in agenda, printre sarcinile de serviciu, cu umerii cocosati de genti si laptopuri, cu un ochi la cel mic care nu reuseste sa-si puna cizmele, concentrati, constiinciosi, atenti sa nu piarda nici un cuvint, precum fac cercetatorii de la NASA cand analizeaza date esentiale pentru omenire;

● felul in care se bucura de prima silaba, prima propozitie, primul pas, prima poezie, prima teza cu nota mare, prima iubire din viata copilului lor;

● felul in care zimbesc intelegator altor parinti, jenati de comportamentul urmasului, in parc, bucurosi ca al lor nu i-a pus (inca) in aceeasi situatie;

● perseverenta, probata pe ani intregi, cu care asaza pe masa celui mic fructe si legume, fixeaza ore stricte de calculator si televizor, corecteaza scrisul ilizibil al acestuia, in ciuda micilor esecuri de fiecare zi;

● felul in care se lasa coplesiti de tentativele de seductie ale celui mic: o poveste in plus inainte de culcare, o pagina in minus de invatat la istorie, inca zece minute "si gata!", la desene animate etc.; in promisiunile si visurile pe care si le fac atunci cand afla ca vor fi parinti;

● felul in care inteleg, in timp, sa-si schimbe (unele dintre) promisiunile si visurile mai sus amintite;

● felul in care isi invata copiii sa daruiasca din jucariile si bomboanele lor, in ciuda unei rezistente zgomotoase;

● felul in care vorbesc la telefon cu cel mic, in timpul unei sedinte sau al unei intilniri pregatite cu luni inainte;

● felul in care se bucura cand aud "ce copil frumos, destept, descurcaret, cuminte, bine-crescut aveti!", sau "ce mult seamana cu dvs.!";

● felul in care trec peste dezamagiri, planuri incurcate sau intirziate, proiecte aminate pentru ca cel mic nu e asa de talentat la pictura, e mult prea sensibil la frig, nu i-a priit sendvisul mancat de dimineata, nu-i place meseria de doctor, ci cea de invatator, sau tine racheta de tenis ca pe o matura.

● au gentile pline, cand pornesc la drum cu cel mic, de servetele, batiste, gel dezinfectant, sticle de apa, fructe, pastile, tricouri de schimb;

● stiu, in fiecare an, in fiecare zi, exact, dar foarte exact, ce cadou isi doresc copiii lor de la Mos Craciun, iepuras, matusi, bunici, colegi etc.;

● stiu mai bine decit orice doctor cu ce se rezolva o temperatura mai mare de 37 de grade, un stranut dupa o ora de joaca in parc, o insomnie data de cosmaruri cu balauri si monstri vazuti peste zi la televizor sau in cartile de povesti;

● nu stiu sa-si trateze propriile insomnii date de viitorul copiilor lor;

● citesc povesti, invata poezii si cintece pentru serbarea de Craciun, merg in parc, la circ sau la spectacole cu marionete, se joaca cu masinute sau papusi, pregatesc pachete cu mincare, calca, spala, repara masinute sau papusi, cu aceeasi seriozitate si simt al datoriei cu care isi verifica agenda de lucru de a doua zi sau isi prezinta proiecte la serviciu si tin conferinte;

● au emotii la sedintele cu parintii;

● isi rasfata copiii contrar tuturor sfaturilor primite de la psihologi, sau celor citite cu sentimente de vinovatie de pe site-urile de educatie;

● fac eforturi nemasurate sa-si iubeasca copiii asa cum sint si nu cum ar vrea sa fie.

Join the club!!!

Comentarii