Ieri, o vecina, mi-a tinut prelegere jumatate de ora in frig despre ce "sansa" extraordinara are Bubu ca a plecat in Germania (dupa ce a precizat ca sotul ei, calator din fire, a stat acasa 1 an in loc sa faca bani si ea s-a sufocat vazandu-l in fiecare seara la culcare). In zadar i-am explicat ca nu vad deloc situatia ca o oportunitate, ca as renunta fericita la cei 3 lei care ii raman din "afacerea" asta, doar ca sa-l stiu, asa cum a fost dintotdeauna, langa mine...
Ba chiar la un moment dat m-a intrebat intrigata: "Si ce faci daca e acasa, te uiti la el??" DA, ma uit la el, si-l iubesc, si zambim, si ma simt in siguranta, si ne invartim in jurul puiului pe care l-am dorit atata...
Nu sunt nebuna: mi-ar placea si mie sa am bani de sa nu le mai stiu numarul, dar nu voi face niciodata din asta scopul meu in viata. Si stiu sigur, pe probate, ca pot trai frumos si fara ei!
Nu sunt nebuna: mi-ar placea si mie sa am bani de sa nu le mai stiu numarul, dar nu voi face niciodata din asta scopul meu in viata. Si stiu sigur, pe probate, ca pot trai frumos si fara ei!
Comentarii
Trimiteți un comentariu